top of page
Writer's pictureAurel IANCU

Libertate și limite ( I )

Copiii vin pe lume cu un mare potențial dat de cei aproximativ 90 de miliarde de neuroni, mintea absorbantă, tendințele umane și perioadele senzitive.

Fiecare copil vine cu misiunea de a se adapta și de a deveni un om al timpului și locului său. În acest proces de devenire, copiii sunt dornici să învețe, să își dezvolte potențialul și să devină independenți. Pentru a putea face toate astea, au nevoie să aibă libertatea de a explora și de avea experiențe. Dar libertatea nu poate exista fără niște limite sau reguli care să îi ajute să înțeleagă ordinea după care funcționează lumea și să înceapă cultivarea auto-disciplinei. Conceptul de libertate și limite este unul din cele mai greșit înțelese concepte în societate și în mediile educaționale tradiționale, dar și în ceea ce privește filosofia Montessori. Există ideea preconcepută ca în sistemul Montessori nu există structură și copiii fac ce vor. Dar structura pe care o oferă sala de clasă este cea care îi dă libertate cu limite copilului și îl ajută în procesul construirii unui sine liber. Maria Montessori crede că atunci când copiii pot alege în limite clare, ferme și rezonabile, ei vor acționa în moduri echilibrate care îi ajută în propria dezvoltare, iar libertatea fără limite e o formă de abandon. Libertatea este un proces și este un punct de sosire în acest proces. În acest proces copilul învață cum să funcționeze cu limite și unul din rezultate este disciplină.

Libertatea este capacitatea de a gândi sau de a acționa așa cum îți dorești; de a te auto- guverna. Aceasta se manifestă în limitele unei societăți. Alte sinonime folosite pentru a ilustra libertatea sunt autonomia sau independența.

Limitele sunt granițe care nu trebuie depășite din motive de siguranță fizică și emoțională. Ele oferă protecție, atâta vreme cât sunt clare, ferme, rezonabile, sănătoase și sunt aplicate consecvent.

O bază sănătoasă în ceea ce privește libertățile și limitele este capacitatea și dreptul de a face alegeri.

Suntem suma deciziilor pe care le luăm și de aceea, încă din copilărie, trebuie să ne exersăm această abilitate de a face alegeri. Dacă direcționăm în permanentă copilul, oricât de frumos am face-o, îl privam de experiența de a învăța cum să facă alegeri, de a experimenta rezultate și consecințe. Vorbim despre alegeri care nu țin de situații care îl pun în pericol. Aceste alegeri trebuie făcute în niște limite, sunt strâns legate de aceste limite și îi dau copilului un sentiment de siguranță. Copiii își doresc să aibă controlul, dar nu au capacitatea de a controla. Când îi dăm posibilitatea să facă propriile alegeri, îl ajutăm, dar îi și dăm sentimentul de control și putere.

E bine că acest concept de a face alegeri să fie introduse copilului foarte devreme, fiind o cale care îl duce la independență. Un principiu bun ar fi acela de a-i da copilului posibilitatea să facă alegeri ori de câte ori este posibil. Acest principiu oferă o bază stabilă în ceea ce privește limitele și de asemenea în această bază sunt incluse și situațiile care nu au opțiuni, nu-s negociabile și pentru care există reguli clare ( ce țin de siguranța fizică a copilului sau a celorlalți și de integritatea mediului). De menționat e că pentru a evita să copleșim copilul, opțiunile trebuie să fie direct proporționale cu experiența sa de viață. Opțiunile sunt mai puține, de obicei două, atunci când copilul este mic. Adultul stabilește opțiunile, dar copilul are capacitatea de a decide pentru el. Acest mod de a face alegeri poate începe devreme prin simple întrebări ( “Vrei asta sau asta? – gen măr sau banana) Sugestii pentru oferirea de opțiuni:

  1. Analizează situația astfel încât să oferi copilului opțiuni în direcția în care vrei să îi modelezi comportamentul

  2. Stabilește limita explicând copilului ce urmează să se întâmple: “ E ora prânzului acum și ne vom așeza la masă.”

  3. Evita să oferi opțiuni care nu sunt viabile. Dacă obiectivul este ca el să se îmbrace pentru a ieși afară, nu întrebă “Te îmbraci acum sau mai târziu?” Ideea e că oricare dintre opțiuni să ducă la obiectivul pe care și l-a stabilit adultul.

0 views0 comments

Recent Posts

See All

Despre copii si plante

Am auzit deseori la parintii copiilor care au doi ani sau un pic peste doi ani afirmatii de genul : “e foarte incapatanat”, “nu ne mai...

Comentários


bottom of page