In acest articol imi propun sa vin in sprijinul parintilor ai caror copii trec prin procesul de achizitie a independentei in folosirea toaletei. Sunt mai multe aspecte de care trebuie tinut cont atunci cand vorbim despre invatarea mersului la toaleta: aspectul fizic, mielinizarea, aspectul psihologic si igiena.
Nu imi propun sa intru in acest articol in notiuni de biologie, voi scrie o serie de informatii practice care vizeaza partea practica, imbinata cu aspectul psihologic si igiena. E un articol lung, asa ca e nevoie sa va dati putin timp sa il parcurgeti.
Invatarea mersului la toaleta este un proces natural, la fel cum sunt rostogolitul, statul in sezut, mersul de-a busilea sau mersul în picioare. Este o munca pe care o face copilul si o va face in ritmul lui.
Invatarea mersului la toaleta e un pas mare in castigarea independentei si e un proces care apartine copilului. Daca e un proces dorit și impus de parinte, copilul poate intra in lupte de putere cu acesta. Rolul adultului in acest proces este de a-l incuraja si de a-i crea mediul pentru acest proces de invătare. Acest proces trebuie sa fie unul natural, sa fie initiat atunci cand copilul da semnele ca e pregatit si isi doreste sa castige aceasta independenta. Sub nicio forma adultul nu trebuie sa puna presiune, sa rusineze, sa frustreze, sa pedepseasca sau sa recompenseze copilul in acest proces.
Atitudine : Antrenament vs. invatare
Atitudinea adultului are un rol importantant in invatarea mersului la toaleta: adultul trebuie sa fie pregatit sa sustina acest proces, sa fie consecvent ( intreruperea si reinceperea procesului nu vor duce la reusita ), sa foloseasca un limbaj clar, direct si pozitiv, sa nu forteze niciodata copilul, sa aiba o atitudine deschisa catre a vorbi despre partile corpului.
Daca invatarea va avea loc acasa si la gradinita, e important ca toti adultii implicati sa fie consecventi si sa foloseasca aceeasi metoda.
Tranzitia copilului de la scutece la toaleta a purtat multa vreme denumirea de “antrenament”, dar acest cuvant incepe sa fie inlocuit cu “invatare” . Antrenament este un cuvant care implica adultul intr-un alt mod, si anume acela de decide el cand e momentul folosirii toaletei și de antrena copilul sa faca acest lucru. E un aspect legat de nuanta, dar poate face diferenta asupra perceptiei adultului fata de proces.
Mersul la toaleta nu trebuie sa ii fie prezentat copilului ca o problemă morala, sa i se spuna ca daca foloseste toaleta e mai mare, cuminte, bun.
A ajuta si a impiedica
Un scurt rezumat al aspectelor care pot ajuta in procesul de invatare a mersului la toaleta:
haine adecvate care sa asigure reusita.
înaltator la toaleta, pentru a fi accesata cu usurinta.
oferirea de alternativa la toaleta de adulti: reductor pentru vas sau olita.
observarea rutinei copilului in ceea ce priveste eliminarea, atentia la semnalele pe care le transmite copilul in privinta faptului ca e interesat si pregatit.
fara presiune pe copil.
ii aratam copilului toate aspectele mersului la toaleta: cum se foloseste toaleta si se trage apa, cum si cata hartie igienica se foloseste, igiena mainilor si a partilor intime.
existenta unei oglinzi la nivelul copilului care sa ii dea feed-back cu privire la imbracaminte, daca e uda sau uscata.
Usa la baie mereu deschisa, astfel incat sa ii permita accesul. Anuntati-l constant pentru o vreme ca atunci cand d-voastra aveti nevoie la baie, veti inchide usa.
Implicati-l in jocuri care pregatesc controlul sfincterian: jocul de-a inauntru si in afara, jocul de-a turnatul, jocul de-a modelatul.
Ce poate impiedica acest proces de invatare:
adultul poate deveni un obstacol in dobandirea acestei independente.
nu exista comunicare si consecventă in ceea ce privește procesul de acasa si cel de la gradinița
adultul nu e consecvent si nu stabileste rutine.
alte obstacole pot fi legate de aparitia unui frate, care poate determina un regres, de schimbarea casei, de plecatul în vacanta in acea perioada si revenirea la scutece. De aceea perioada aceasta de stat in casa ar putea fi o perioada buna.
Mai jos va impartasesc experienta mea, pe pasi si cu observatii, asa cum am lucrat de-a lungul anilor cu mai multe generatii de copii. Am adaptat pasii la perioada aceasta de stat acasa. Luati doar aspectele cu care rezonati, am incercat sa scriu cat mai practic, cu formule de exprimare.
observati cand copilul merge deseori la baie doar sa priveasca obiectele de acolo, arata curiozitate, va arata olita – ideal e sa aveti olita in baie inca de cand copilul merge in picioare sau chiar mai devreme, chiar daca nu o foloseste.
obtineti acordul verbal al copilului ca isi doreste sa poarte chilotei – poate va jucati o vreme cu o papusa sau cu niste plusuri pe care le imbracati/dezbracati. Acesta e un scenariu adaptat izolarii in casa, daca are frati povestiti cu ei in contextul in care se schimba si il ajutati sa observe ca fratele lui poarta chilotei si e un context in care sa vedeti interesul lui. La fel se intampla si cand e in comunitate si o parte din colegii lui poarta chilotei.
obtineti acest acord cateva zile la rand, daca incepe sa zica nu, mai asteptati o perioada. Daca raspunsul continua sa fie da, e timpul sa il implicati in alegerea chiloteilor.
daca am fi putut merge la cumparaturi, in acest pas v-as fi sugerat sa mergeti cu el la magazin sa aleaga. Varianta de pandemie e sa alegeti impreuna, aratandu-i imagini online sau, daca nu vreti sa il expuneti deloc la ecrane, intrebandu-l : “ Sa fie rosii, albastri, cu ursuleti, etc? “. Intrebati-l tinand cont de preferintele lui personale si de ce gasiti disponibil.
amintiti-i mereu sa urmeaza sa vina curierul care va aduce chiloteii, marcati ziua in care vin cu un mic moment festiv in care ii mai povestiti o data despre ce se intampla. Moment festiv inseamna ca puteti sta efectiv la masa sa mancati o salata de fructe sau o briosa. Rolul acestor momente de repetitie este de a-i oferi predictibilitate si siguranta despre ce urmeaza sa se intample.
din dimineata in care treceti la chilotei renuntati la purtarea scutecului peste zi. Il poate purta noaptea, dar ziua nu, nici macar la somnul de pranz. E important ca mesajul pe care i-l transmiteti inconstient e ca “eu am incredere in tine ca tu poti iti poti pastra chiloteii uscati si ca tu ai ales acum sa parcurgi acest proces pe care eu il voi respecta”.
e important ca atunci cand incepe acest proces sa nu fie o perioada de schimbari in familie ( vacanta, mutarea intr-o casa noua, aparitia unui frate, intarcarea).
pentru cateva saptamani puneti-va remindere pe telefon si invitati-l sa mearga sa verifice la baie daca ii vine pipi. E important ca aceasta verificare sa se se intample la un interval de aproximativ 30 minute, sa ii amintiti cu entuziasm “ Iti amintesti ca porti chilotei, hai sa verifici daca iti vine pipi, sa ramana uscati”. Daca refuza ii spuneti ca nu trebuie sa faca pipi, doar sa verifice. E important sa nu va includeti in exprimare ( ex. “ sa verificam”, “sa facem”, ci “sa verifici, sa faci”, e procesul lui). Daca si asa refuza, folositi-va talentele de negocieri cu intrebari de genul: “ Mergi acum sau dupa ce mananci marul?”. Atunci cand li se da posibilitatea sa aleaga, copiii renunta la a spune nu.
s-ar putea ca prima oara sa nu faca, nici a doua oara, dar la un moment dat, daca respectati frecventa de a-l trimite sa verifice, va face la toaleta sau la olita. Bucuria lor ca le-a iesit e priceless in acel moment. Puteti folosi chiuveta sa va spalati pe maini in timp ce ei stau pe toaleta/olita. Curgerea apei ii poate stimula sa faca.
e important sa mearga la toaleta imediat ce se trezeste, inainte de a iesi afara, inainte de somnul de pranz, la trezirea de inainte de somnul de pranz si inainte de somn.
asigurati-va ca poarta pantaloni usor manevrabili, cu elastic, fara sireturi stranse, nasturi sau fermoare.
nu uitati ca e un proces de invatare si nu ii va iesi mereu, dar asta e ok. Nu folositi cuvantul “accident”, are o conotatie negativa. In momentele acelea ajutati-l sa inteleaga prin intrebari ce se intampla “ Ia priveste, cum sunt chiloteii / pantalonii tai?”
pentru a se simti sustinut in acest proces e nevoie sa aiba acces la un dulap cu chilotei curati, sa ii aratati unde se poate aseza sa se schimbe ( ramaneti langa el si oferiti-i suport, dar nu il dezbracati d-voastra. E nevoie sa ramaneti langa el pentru ca hainele ude se dezbraca mai greu). La baie puneti un cos pentru hainele lui ude unde el singur si le poate duce. Ideal ar fi sa aiba acces si la un mop daca a udat pe jos si sa il implicati si pe el in procesul de curatare.
Cu multa rabdare, constientizare si informatii, acesta e un proces care poate merge foarte lin si usor!
Comments